Centrul de documentare și informare – concept, descriere, realizare practică
Centrele de documentare și informare au apărut în România în urma unui acord survenit între Ministerul Educației și Ambasada Franței, având ca model centre similare existente în sistemul educativ francez. Inițial, aceste centre au fost amenajate cu precădere în satele izolate, lipsite de alte posibilități de informare; ulterior, beneficiind și de susținere financiară mai generoasă, aceste centre de documentare și informații s-au răspândit în multe școli din țară, atât în mediul rural cât și în cel urban.
CDI-ul nu este destinat doar elevilor și cadrelor didactice, ci și membrii comunității locale, ceea ce este o zonă de extindere a utilizatorilor față de biblioteca școlară.
Amenajarea și dotarea CDI-ului este și ea stabilită în mod riguros; este recomandată existența mai multor spații cu destinație specifică: spațiul de primă, spațiul documentaristului, spațiul informatic, spațiul de lucru individual, spațiul de lucru pe grup, spațiul pentru presă, spațiul audio-vizualului, spațiul pentru cadru didactice, spațiul de orientare școlară și profesională, spațiul lecturii de destindere, mobilier, etc. aparatură electronică şi tehnică de calcul.
Sursele de finanţare pentru amenajarea acestor centre provin în principal de la bugetul de stat, prin Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, ele fiind completate cu suma provenită de la bugetele locale şi, după caz, cu alte surse de finanţare extrabugetare, provenite din donaţii şi sponsorizări. De administrarea acestor CDI în teritoriu și de formare directorilor și profesorilor documentarişti pentru a amenaja noi centre se ocupă Casele Corpului Didactic.
Fiecare CDI va avea un plan de activități propriu, în conformitate cu planul managerial al școlii, și va avea două componente principale: o componentă pedagogică și o culturală. Activități derulate în cadrul CDI vor fi cele specifice unei biblioteci (împrumut de carte, sală de lectură), completate cu alte tipuri de activități: inițiere în cercetarea documentară, proiecte pluridisciplinare și transdisciplinare, în colaborare cu celelalte cadre didactice sau cu parteneri din afara școlii.
Utilizarea CDI de către elevi vizează două componente: utilizarea programată a CDI – ceea ce presupune existența în orarul elevilor a unui curs opțional de inițiere în cercetarea documentară, ca și a altor activități organizate de profesorul documentarist în colaborare cu celelalte cadre didactice – și utilizarea neprogramată a CDI, în care elevii pot împrumuta resursele, pot participa la alte resurse ale calculatorului, pot participa la alte activități ale calculatorului. culturale organizate în CDI.
Prin toate caracteristicile sale, CDI-ul se dorește a fi deschis către inovația pedagogică, axat pe valorificarea tehnologiei în activitatea de documentare, un spațiu agreabil și modern, apt să satisfacă cele mai diverse nevoi educaționale.
Relaţia dintre biblioteca şcolară şi CDI
Încă de la crearea primelor CDI-uri și de la apariția primelor reglementări în domeniu, au diferite controverse privind relația dintre biblioteca școlară și CDI.
Potrivit Manifestului UNESCO pentru biblioteci școlare : „Biblioteca școlară pune la dispoziție informații și idei, care sunt fundamentale pentru funcționarea cu succes a informației actuale și în societatea bazată pe cunoaștere. Biblioteca şcolară înzestrează elevii cu deprinderi de învăţare pe termen lung şi dezvoltă imaginaţia”.
CDI are o funcție oarecum similară, de informare generală, pedagogică, de orientare școlară și profesională, de comunicare a informațiilor, dar și o funcție recreativă.
Așa cum am găsit, există și anumite diferențe într-un CDI și o bibliotecă școlară. CDI-ul este deschis și comunității locale, în timp ce biblioteca școlară este destinată exclusiv elevilor și cadrelor didactice (deși uneori și biblioteca școlară poate organiza acțiuni împreună cu partenerii externi).
Am menționat că paleta de activități ce se desfășoară în cadrul unui CDI este mai diversificată, accentul fiind pus pe latura pedagogică și culturală și nu doar pe activitățile specifice de bibliotecă. Cu toate acestea, în cazul bibliotecii școlare sunt delimitate patru funcții majore: cea pedagogică, cea de gestiune a documentelor, cea culturală și cea de comunicare. Prin urmare, diferențele care există între CDI și bibliotecile școlare, deși evidente în planul realității efective, ce ține de amenajare și dotare, se estompează atunci când urmărim scopul și funcțiile fiecărei instituții în parte, așa cum sunt ele definite de reglementări în vigoare.
Dincolo de probleme pe care le ridică amenajarea și funcționarea unui CDI (buget ridicat, spațiu foarte mare etc.), Cunosc aceste centre pot găsi locul în sistemul educativ românesc. Ele rezerve o mare oportunitate pentru unitatea școlară care le deține, iar elevii pot beneficia de multe aspecte de existență lor. În plus, chiar acolo unde nu sunt amenajate CDI-uri, bibliotecile școlare le pot lua ca model, diversificându-și activitatea, reamenajându-și spațiul, pentru a face mai util și îmbunătățindu-și dotarea materială cu mijloace audio-vizuale și cu calculatoare.
